Skip to content 
Toată lumea poate să găteasca după o rețetă. Citești un pic pe-aici, un pic pe dincolo, și cât de nepriceput ai fi, tot vei fi în stare să pregătești o cină care să-ți impresioneze amicii. Asta nu te face însă maestru bucătar. Tu nu ai făcut decât sa copiezi ce au descoperit alții.
Ideal este, când folosim ‘rețetele’ altora să le acordăm creditul muncii de care beneficiem, să spunem de unde ne-am inspirat. Însă plagiatul a ajuns în zilele noastre un act normal, așa că, puțini au integritatea morală de a credita sursa din spatele ‘rețetei’ lor.
Ne lovim de astfel de diletanți care-și asumă munca altora în toate domeniile, însă cel pe care-l voi dezbate este domeniul meu: educația psiho-spirituală.
Așa cum am scris în cartea Conversații Cu Sinele, trăim într-o lume plină de „specialiști” și totuși, ne îndreptăm cu pași rapizi spre autoextincție.
Cum se face?
Dezvoltarea personală și învățămintele spirituale au înlocuit epatarea cu bunurile materiale din trecut.
Diplomele universitare și meserille au fost înlocuite cu diplome și acreditări în practicarea de terapii și cursuri de dezvoltare personală, care mai de care mai exotice. Acestora li se adaugă cuvinte impresionante precum „cuantic, vibrații, subconștient”, menite a da un iz „științific” de autoriate în domeniu, pe care omul de rând, necitit, neumblat, vorbind o singură limbă, credul și de bună credință, le ia așa cum i se prezintă: prima facie.
Este indiscutabil că suntem cu toții vibrații, că acționăm inconștient, că nu ne cunoaștem, că nu suntem noi buricul universului și că există o știință superioară științei materialiste pe care ne-am bazat până acum. Ne-a spus-o Platon, ne-au spus-o budistii, indienii, chinezii. Ne-o spune Sinele in carte așa cum ne-a spus-o prin atâția mesageri. Însă, precum gătitul, una e să fii martorul acelei științe, una e să știi ce spui din experiență, alta e să vorbești din cărți.
A vorbi din cărți e ușor, văzând că sistemul nostru educațional s-a bazat pe memorare ci nu pe reflecție și analiză. Iei un pic de la budiști, un pic de la indieni, un pic de la chinezi, restul de la americani, că le-au pus ei bine împreună, așa că nu mai trebuie să descoperi tu roata, și ești „maestru spiritual” sau specialist în mai știu eu ce tehnică „din vest”.
Numerologia, akashic records, mediumuri, reiki, radiestezia, mașini care, cică, îți ridică vibrațiile (pe când tu continui să le emiți de la nivelul de conștiință pe care-l ai, făcând o cacofonie în corp și în jur de care nimeni nu vorbește…pentru că habar nu au!)…
Am auzit contra-argumente la poziția mea intransigentă de genul: „Da, Grațiela, dar nu toată lumea are același nivel. Așa că și diletanții ăștia sunt specialiști comparativ cu cei care nu știu nimic. E din tot pentru fiecare.”
Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă am folosi același raționament la cursurile de conducere pentru permis.
Unul îți spune să conduci pe stânga, altul, pe dreapta. Unul te învață să dai prioritate tot timpul, altul să nu eziți și să-i dai înainte că universul va schimba semafoarele pe verde, cum te-or vedea, că de, doar de-aia e univers, să-ți satisfacă ție dorințele, iar dacă dorințele tale se bat cap în cap cu ale altcuiva… asta e altă treabă, care-l privește!
Imaginați-vă întâlnirea la intersecție a celor din urmă. Trece cine poate.
Mă întreb cum rezolvă „universul” dilema? Îi lasă să treacă în funcție de ordinea „plasării comenzii”? “Tu primul, tu, la coadă că mi-ai spus prea târziu”?
Inițieri shamanice… Toată lumea devine acum shaman. Câteva săptămâni de post și abstinență de la a fi cel care ești de obicei (cum oi face-o, e treaba ta!), un „retreat” undeva în natură, o poșircă ce te face să-ți verși mațele și o îngropare de viu, et voila! S-a mai născut un shaman!
Peyote, ayahuasca și toate ierburile sau ciupercile enteogene au fost și sunt reverate și temute în același timp de adevărații shamani. Invocarea spiritelor și intrarea în lumile spiritului erau făcute cu mare, mare grijă, după ani de purificare și învățare.
Acum toată lumea vrea să aibă „experiențe spirituale”, „out of body experiences”, când ei nu-și recunosc experiențele din corp; să aibă revelații, acces la cunoașterea supremă așa cum accesează internetul: „platesc cartela și vreau access 5 G.”
Și poate că nu m-aș activa precum un vulcan dacă prostiile astea ar fi inofensive.
Un adevărat inițiat, că ne doare-n cot de titluri de maestru, guru s.a.m.d.p., transmite cunoașterea cu o condiție și un singur scop!
Cu condiția ca persoana să folosească cunoștința pentru scopuri mai înalte decât propriul buric pentru a aduce rasa umană, ci nu doar persoana, la un nivel superior de conștiință, de unde devenim conștienți de efectul gândurilor, intențiilor și actiunilor noastre asupra întregii creații – și acționăm în consecință.
Adică, în loc s-o tot lălăim cu citate din Isus și alți mesageri, facem, vedem, simțim, ne comportăm ca ei și aspirăm la Sursă împreună, caci altfel nu ajungem!
La ce bun, vă întreb, să citiți, să mergeți la cursuri, să tot vorbim până ne iese prin piele despre spiritualitate, dacă spiritualitatea la care ați aderat este un nou trend hedonist menit a vă satisface nevoile acestui nivel jos din care ar fi trebuit să ieșiți cu secole în urmă?
La ce bun s-o tot dați cu yoga și rețete de slabit, de detox, să vă prelungiți longevitatea, când experiența umană prinsă în capcana materiei, disimulată în “New Age”, este cea pe care trebuie s-o depășiți?
Una e să fii responsabil și să te menții sănătos, alta e să alergi din tehnică în tehnică, din guru în guru sperând să găsești formula câștigătoare: „iluminat, bun la făcut bani și în general diferit și mai special decât restul.”
“Banii sunt tot o energie, contează la ce îi folosești”, aud pe toate canalele!
Tot ce contează cu adevărat, banii nu pot cumpăra: viață, dragoste, accesul la cunoașterea superioară a Sinelui.
Banii au fost, odată cu religia, primele instrumente de control. Fără bani, fiecare ar avea libertatea de a-și urma vocația, așa cum o fac alte civilizații din alte dimensiuni. Astfel nu ar mai exista falși vindecători, doctori care uită bisturiul în tine și alți incompetenți ocupând locul celor care l-ar merita.
Fără bani nu ar exista competiție, nici clase sociale, nici discriminări… Nici suferință!
Însă cum banul a fost de veacuri înrădăcinat în slaba conștiință umană ca fiind ceva normal, „fără de care societatea nu ar putea funcționa, precum politica”, suntem nevoiți să ne pliem acestui sistem. Nu de drag, dar pentru că sistemul ne cere impozite și taxe pe apa pe care o bem, pe lumină, pe casă… ne pliem pentru că avem facturi de plătit pentru a vă aduce mesajul și a vă ajuta. Isus nu avea!
La fel cum un profesor de matematică e plătit de stat, chiar dacă nu toată lumea are nevoie sau înclinații pentru a învăța teoremele lui Pitagora; la fel cum un popă e plătit pentru a băga spaima în voi și a vă cânta aceleași litanii care nu v-au schimbat de ani de zile, de secole! La fel cum un polițist e plătit de stat să vă apere de hoți și tâlhari – pe care tot statul i-a creat! La fel cum un militar de carieră e platit de stat să ucidă în numele statului, pentru a apăra țara sau interesele altora…e altă treabă… La fel și noi, cei care am venit aici să vă iluminăm, suntem obligați de acest sistem să ne identificăm cu „o profesie”, și ca atare să ne „câștigăm existența”.
Treptat însă, va trebui să înclinăm balanța astfel încât să ajungem la o civilizatie bazată pe schimb și suport reciproc, pe munca fiecăruia din conștiință, ci nu din obligația „patronului” în schimbul unei remunerații. Singura remunerație va fi cea a conștiinței de a fi participat cu toate capacitățile noastre la o civilizație evolutivă. Dar mai avem mult până când omul ajunge la această conștiință…
Idea este că trebuie să creștem, să ne educăm continuu, să ne desăvârșim, dar nu pentru a fi „ mai spirituali decât vecinul”, nu pentru a „atrage abundența” în viața noastră; nu pentru a trăi fericiți; nu pentru a găsi partenerul ideal… ci pentru că nu avem încotro!
Fără evoluția individului, evoluția colectivă este imposibilă. Fără evoluția colectivă, bunăstarea individului este imposibiliă!
Și aici intervine diferența dintre un mesager, un păstor autentic și restul. Adevăratul păstor cunoaște destinația, recunoaște potecile și pistele false, recunoaște lupul îmbrăcat în pielea oii. Ceilalți duc turma pe teritoriul lupului.
A venit vremea… de fapt nu mai este vreme de pierdut!
Dacă învățați ceva nou, pentru a fi cu adevărat pe calea spirituală, trebuie ca acea învățătură să beneficieze direct întregii societăți și întregii creații. Dacă nu, nu e altceva decât o nouă modă care v-a fi luată în curând cu preșul de pericolele care vă pasc: transhumanismul și inteligența artificială fiind primele vizibile…
© Grațiela Roșu – CWS Coaching* 2018
