Relațiile – sursa problemelor noastre

Există doar două momente în viața noastră când suntem cu adevărat pe cheltuiala noastră: la naștere și la moarte; practic, când intrăm în această lume și când o părăsim. Restul, suntem dependenți pe viață de legătura energetică afectivă generată de interacțiunea unui suflet cu celelalte.

Chiar dacă ne alegem părinții înainte de a intra în această viață, uităm curând după naștere, și astfel, devenim victimele amneziei generale. Părinții noștri au uitat la rândul lor de ce s-au încarnat în această formă și în această dimensiune, de ce și-au ales părinții, ce rol au ales să joace și ce experiențe ar trebui să experimenteze și să ofere celor din jurul lor. Prinși în amnezia generală, au devenit victimele unei lumi ostile împărțite pe clase de putere, conduse de legea nemiloasă „mănâncă sau fi mănâncat!”

În funcție de „locul de aterizare” al fiecăruia, de la sosirea noastră am primit suma experiențelor strămoșilor noștri: durerea, experiențele, temerile, credințele și chiar speranțele sau disperarea lor. Crescând, aflăm rapid de care parte a bornei suntem: în familia bună sau cea urâtă, bogați sau săraci, intelectuali sau „de rând”. Dacă persoana a căzut complet în uitare, urmează aceiași pași ai părinților săi. Acceptă lucrurile așa cum sunt, fără să pună întrebări. Se supune regulilor, le adoptă fără cârtire și le transmite copiiilor săi în același mod. Acesta este cazul părinților intransigenți și autoritari care au găsit, în opinia lor sau în opinia strămoșilor lor, „formula” pentru a face față acestei lumi fără a-și lăsa pielea.

Această formă de rigiditate este cauza principală a tuturor formelor de deviație comportamentală și a bolilor rezultând din acestea.

Băiatul, bătut sau tratat cu răceală de către părinții săi până când devine „un om puternic și impunator ca tatăl și bunicul“, este forțat să-și renege sentimentele și emoțiile de dragoste și sensibilitate, care în acest caz sunt văzute ca „slăbiciuni de femei melancolice și tulburate”. El se așteaptă să fie apărat de mama sa, protejat sau cel puțin asigurat în secret. Mama, în aceste cazuri, este total supusă soțului ei, ca și mama ei, fiind la rândul ei indisponibilă emoțional, ba chiar frigidă. Refuzat de cea mai importantă femeie din viața sa, băiatul adoptă comportamentul impus, ferecându-și inima pentru a nu se mai confrunta cu durerea neânțeleasă și nerespectată de nici unul dintre părinții săi. Se înăsprește și crește cu un amestec de iubire și ură neîmplinită față de femei. Adoptă rolul tatălui său, căruia-i adaugă un strat propriu.

Acest model de bărbat devine figura predominantă în societate: avid de putere, controlator, manipulator, dominant, al cărui unic scop este satisfacerea dorințelor sale – care, în acest caz, sunt conduse de două emoții ingropate din copilărie: nevoia de a fi iubit și nevoia de a se răzbuna pentru că nu a fost.

Evident, femeia devine ținta sa, pentru că fiecare femeie de care se simte atras îi va aminti de prima femeie și de cum a fost tratat de ea ​: mama sa. De aceea întâlnim cazul tipic al complexului lui Oedip.

El va alege același tip de femeie ca mama sa pentru a răspunde ambelor: modelului de familie inculcat de către tatăl său, și dorinței lui subconștiente de a o pedepsi pentru trădarea și slăbiciunea de a nu-l fi apărat atunci când avea cea mai mare nevoie în timpul crucial al formării sale.

La rândul său, el va transmite aceeași educație fiului său, dar își va schimba complet comportamentul cu fiica sa, dacă va avea una. Prin fiica sa, el își exorciza toate nevoile ascunse. Fata va deveni femeia imaginară care i-a lipsit, pe care o va lua ostatecă emoțional pentru a-l iubi și adula, a avea ochi și sentimente numai pentru el. În acest fel, o altă „specie de femei” a luat viață: cea care contează, prețioasele prințese, cele care nu pot fi atinse. Avem aici cazul lui Donald Trump și al fiicei sale.

La rândul său, acest tip de femeie va trata bărbații de pe piedestalul pe care tatăl său a pus-o, fără a trebui să depună eforturi pentru a merita altceva decât acceptarea, admirația și iubirea tatălui ei . Se va căsători cu tipul de bărbat care nu numai că-i va place „lui tati”, dar care va fi ca el. Acolo, avem două forțe egoiste care fac casă, și vă imaginați copiii! În acest caz, copiii nu vor avea nici un exemplu, nici pe cale maternă nici paternă al un echilibru emoțional. Cazul clasic în familiile bogate, al aristocrației și al celor de același soi.

Numai că bărbatul va avea întotdeauna nevoie ca instinctul său primar să-i fie satisfăcut. El nu va putea iubi sau pedepsi această femeie pentru că se va expune la consecințe care-i vor pune în pericol întregul eșafodaj. Așadar, își va lua metrese pentru a-i da ceea ce nici mama și nici soția lui nu i-au dat: iubire necondiționată. Însă din punct de vedere social, și chiar și în forul său, această femeia este inferioară statutului său. Ea va naște bastarzi, va primi ajutor, dar nu va deveni niciodată soția lui.

Din această mezalianță s-a născut un alt grup: „copiii din flori”. Ei vor crește cu rușinea mamei lor și cu dorința de a fi recunoscuți, iubiți și legitimați de tatăl lor. Barbații vor crește foarte sensibili la problemele femeilor, având, în general, un respect deosebit față de ele, și cu o nesiguranță acută față de barbați. În cazul lor, ei nu au avut nici un rol parental pe care să-l urmeze și vor crește simțindu-se iubiți de femei, dar respinși de bărbați. Fiica dintr-o astfel de relație va crește cu o mare afinitate față de caracteristicile tatălui său și, eventual, va sfârși la rândul său în aceeași situație ca și mama ei: folosită și abandonată. În acest caz, ea va alege apoi genul de bărbat care îi va da stabilitatea și o va face soția sa, peste orice altă calitate. În nevoia ei creată de părinți disfuncționali, ea va alege un alt tip disfuncțional: bărbatul care dorește să posede; „bărbatul care nu o va părăsi niciodată!”

Precum paleta unui pictor, tot așa și diferitele nuanțe rezultând dintr-o astfel de varietate de relații, determinate, în principal, de grave deficiențe emoționale.

Fiecare va transmite, din generație în generație, acest amestec, până când un descendent va alege să rupă lanțul și să vindece în sine această disfuncție pentru a nu o mai perpetua. Acest lucru va avea efectul fluturelui, având puterea de a vindeca și „repara” răul făcut până la origini. Practic, capabil de a vindeca chiar strămoșii!

Dar până când nu vom identifica aceste relații disfuncționale, le vom transmite involuntar copiiilor noștri. Nu trebuie să ne mai întrebăm de ce băieții noștri aleg femeile nepotrivite, și fetele, bărbații răi, de ce nu se împlinesc în ciuda iubirii sau ajutorului nostru. Dacă a existat un dezechilibru în cuplul în care au crescut, bazat pe această tipologie de disfuncții moștenite și inconștient perpetuate, ei o vor manifesta în același mod precum au învățat-o: subconștient.

Nu numai la nivel social, ci și personal la nivel de sănătate, fiecare este harta acestor disfuncții emoționale.

Femeia care a ales băbatul pentru a-i da stabilitatea și statutul pe care nu le-a primit în timpul copilăriei sale, va suferi de tulburările tipice opresiunii: tiroidă, greutate, gelozie maladivă care-i va face „sânge rău”, tensiune arterială etc. Afecțiuni legate de păcatul capital al mândriei.

Mai multe despre afecțiunile care corespund acestor păcate într-un alt articol.

 

Abonați-vă și urmați-o pe Grațiela pe Facebook pentru mai multe articole și videoclipuri.

 

Comandați cărtea Conversații Cu Sinele, Dumnezeu, Conștiința Și Existența Revelate